Links Sitemap Business Linker Sitemap

Ratele reale negative persistă: încotro se merge?

669 afisari
Scăderea puternică a dobânzilor de politică monetară definesc ultimul deceniu în partea dezvoltată a economiei globale. Diverse analize și dezbateri prezintă cauze structurale în această privința: demografia, mersul productivității, globalizarea, criză financiară, supraindatorarea, distribuția veniturilor, noi tehnologii, etc., care toate s-au repercutat asupra investițiilor și economisirii. În anii recenți sunt de consemnat evoluții ce mențin, sau măresc incertitudini și acutizează dileme pentru cei care formulează politici monetare.
De ce persistă rate de politică monetară atât de joase în economii dezvoltate (notă bene: în SUA, Fed-ul a sistat “normalizarea” politicii monetare în a două parte a lui 2019)? Se poate admite teza unei “rate naturale” (în accepțiunea lui Knut Wicksell) negative cum este estimată în unele analize, fie și pe termen scurt? O rată naturală negativă pare să aibă iz de oximoron; ea poate fi definită că “naturală” poate numai că exprimând un echilbru temporar/precar.
Rate de politică foarte joase, chiar negative, pot conduce la două conjecturi dintr-o perspectiva de ansamblu. Că operează un mijloc care poate ușura povara datoriilor, ce ar implică transfer redistributiv de resurse. Totodată, că se încearcă stimularea activității economice prin cost al creditului mult diminuat.

În continuare reiau observații privind ratele joase de politică monetară în lumina unor evoluții din ultimii ani; mă refer și la politică monetară și mix-ul de politici din România.

Evoluții pe piețe monetare/financiare în anii din urmă
În ceea ce privește contextul general:

-          Continuă o fragmentare a economiei globale și o deteriorare a cadrului multilateral de organizare a relațiilor economice internaționale;
-          Inflația se menține la un nivel foarte scăzut în economii avansate (în jur de 1% în zona euro și 2% în SUA) și se remarcă o rupere a relației între producție (output gap) și inflație - curbă Phillips pare tot mai irelevantă;
-          În economiile emergente din Europa centrală și de Răsărit inflația rămâne semnificativă (2-3%, chiar peste), ratele de creștere economică, deși în scădere, sunt multiplu față de cele din economii vestice; inflația și costul muncii sunt mișcate și de exodul de forță de muncă, care pare să surclaseze efectul Balassa-Samuelson.
-          Politicile monetare sunt utilizate drept proxy pentru devalorizări competitive;
-          Tehnologiile disruptive afectează mersul inflației și perspectivele sectoarelor economice; aici este de evocat și schimbarea de climă, ce devine un risc sistemic în sine (menționată în harta riscurilor, ESRB, Dec. 2019);
-          Persistența inflației și a ratelor de politică monetară foarte scăzute ar contura un “nou regim” pentru politici monetare (Blanchard, 2019), cu limite tot mai evidente pentru aceste politici, ceea ce ar reclamă utilizarea de măsuri neconvenționale și macroprudentiale, a instrumentelor fiscale;
-          Se pledează pentru reluarea activismului fiscal, revederea unor reguli fiscale în UE (care să reducă prociclicitatea unor măsuri de corecție). Dar cât de realist este un nou activism fiscal unde datorii publice sunt mari, sau în economii cu deficite mari și ale căror monede nu sunt de rezervă?
-          Băncile centrale mari (Fed și ECB) au inițiat reexaminarea cadrului (framework) de formulare a politicii monetare având în vedere noul context și mari dileme.

      În ceea ce privește politicile și practicile băncilor centrale:

-          Băncile centrale mențîn, sau reiau programe neconvenționale (QE –achiziții de active) – și pe fondul conflictelor comerciale și valutare, al deteriorării aranjamentelor și regulilor multilaterale;

-          Programele neconvenționale (QE) au impact controversat în economia globală, între altele  alimentând bule speculative și căutarea de randamente cu price preț (search for yield) (a se vedea și Report on Financial Stability, IMF, October 2019).

-          FMI înclină să dea dreptate opiniilor ce pledează pentru controlul mișcărilor de capital care  provoacă bule speculative și cresc riscuri pentru stabilitatea financiară; această din urmă tinde să devină, adesea, obiectiv mai important decât stabilitatea prețurilor

-          Expansiunea sectorului bancar umbră (shadow-banking) și proliferarea de riscuri sistemice pe piețele de capital; o întrebare este cine va îndeplini funcția de împrumutător de ultima instanța pe aceste piețe;

-          Problemele de lichiditate devin tot mai preocupante și bănci centrale sunt obligate să intervină în ipostază de “market maker” (s-a întâmplat pe piață repo din New York); aceste aspecte se manifestă mai pregnant în momente de stres, de panică pe piețe.

                În zona euro

-          BCE menține rate de politică foarte scăzute (uneori negative) probabil și fiindcă există discrepanțe economice interne importante – între Nord și Sud (cu Italia  și Grecia având datorii publice foarte mari), o activitate economică în încetinire vizibilă;

-          Se recurge la rate de remunerare diferite pentru rezerve (two-tiered), ce ilustrează nevoia de a concilia obiective conflictuale;

-          Teamă de debt deflation există încă; sunt neclaritatati privind gradul de capitalizare adecvată a nu puține  bănci;

-          Este acută nevoia de partajare a riscurilor (risk-sharing); lipsa unor active sigure (safe assets) și a unei scheme colective de garantare a depozitelor (EDIS) menține fragilitatea uniunii monetare.
Preluare din OpiniiBNR.ro


S-ar putea să îți placă:


COMENTARII:
Fii tu primul care comenteaza