Șomajul ascuns disimulează adevărata amploare a crizei de pe piața forței de muncă

Dacă ne uităm puțin dincolo de principalii indicatori ai pieței forței de muncă, constatăm că adevaratul impact al "șomajului ascuns” asupra consumului gospodăriilor ar putea fi subestimat cu 14 miliarde de dolari. Acesta este doar vârful aisbergului: până acum piețele forței de muncă din multe țări s-au dovedit mult mai rezistente decât activitatea economică - cel puțin la suprafață. Totuși, având în vedere relația pe termen lung dintre creșterea PIB-ului și modificările ratei șomajului, adevăratul impact al Covid-19 asupra pieței muncii în unele țări ar trebui să fie mult mai grav decât ceea ce sugerează principalii indicatori.
Conform calculelor noastre, numărul șomerilor care au dispărut din statisticile oficiale începând cu luna februarie 2020 variază de la 2.4 milioane în Franța, Italia, Spania și Irlanda,  la 5.5 milioane în SUA si până la 13 milioane în Brazilia. Dincolo de efectul de descurajare a muncii pe care îl are starea de pandemie, creșterea accentuată a inactivității poate fi explicată în principal prin caracteristicile recesiunii Covid-19: restricțiile severe de mișcare, indisponibilitatea serviciilor guvernamentale precum și renunțarea la căutarea unui loc de muncă din cauza responsabilității îngrijirii copiilor în contextul închiderii școlilor. Recalculând ratele șomajului și adăugând retroactiv modificările populației inactive începând din luna februarie, atât la numărător (șomerii) cât și la numitor (populația activă), constatăm că "șomajul ascuns” din marile economii dezvoltate ar crește rata șomajului cu aproximativ 6 puncte procentuale în Irlanda și Spania, 3 puncte procentuale în SUA și aproximativ 1 punct procentual în Italia, Canada și Portugalia.
”În România, rata oficială a șomajului a atins un maxim de 5.3% în timpul lunilor iulie-august și, deși a coborât ușor, s-a menținut totuși la peste 5% în septembrie. În realitate însă, numărul efectiv al celor fără un loc de muncă ar putea fi mai mare, având în vedere populația aptă de muncă, dar care nu îndeplinește condițiile categoriei "șomer” și nu este inclusă în statistici. În strânsă legătură cu acest indicator, consumul, prin evoluția vânzărilor cu amănuntul, se menține la 9 luni peste nivelul din septembrie 2019 însă își încetinește ritmul de creștere la sub 4% după ce a atins un maxim post-criză în luna iulie (insee, serie ajustată în funcție de numărul de zile lucrătoare și de sezonalitate). Totuși, performanța încurajatoare a comerțului cu amănuntul (cu excepția celui cu autovehicule și motociclete) pe primele 9 luni ale anului, în creștere cu 1.7%, sugerează o revenire după picajul din trimestrul doi. Ne așteptăm ca în ciuda răspândirii pandemiei, consumul și mai ales construcțiile (și segmentele aferente cererii) să rămână la un nivel ridicat pentru tot anul, apropierea alegerilor fiind în măsură să mențină aceste domenii și actualul nivel al șomajului la un nivel rezonabil. De asemenea, așteptatele măsuri de ajustare bugetară sunt puțin probabil să apară în acest an. Momentul și magnitudinea implementării vor depinde tot mai mult de evoluția riscului pandemic ce va dicta și ritmul recuperării economiei”, declară Mihai Chipirliu, CFA - Risk Director Romania
Creșterea ratei șomajului pe piețele emergente subestimează în mare măsură daunele Covid-19 asupra pieței muncii: 13 milioane de persoane au părăsit piața forței de muncă din Brazilia începând cu luna februarie, 5,2 milioane în Africa de Sud, 1,8 milioane în Chile, 1,6 milioane în Columbia și 1,2 milioane în Turcia. Asta înseamnă că șomajul a fost subestimat cu 10,4 puncte procentuale în Brazilia, 16,7 puncte procentuale în Africa de Sud, 15,8 puncte procentuale în Chile, 5,3 puncte procentuale în Columbia și 3,2 puncte procentuale în Turcia.
"Șomajul ascuns” tinde să fie o problemă mai mare în majoritatea piețelor emergente din două motive: (i) siguranța mai scăzută a locurilor de muncă și asistență ad-hoc în timpul crizei mai redusă comparativ cu economiile dezvoltate și (ii) o tendință mai mare de migrare către munca la negru, care nu apare în statisticile oficiale.
Ce înseamnă acest lucru pentru companii și consumatori? Pentru consumul global, perspectivele de recuperare sunt în mod probabil, supraestimate. Într-adevăr, pentru fiecare lună suplimentară în care somajul „ascuns” nu este contabilizat la nivelul pietei muncii, consumul privat global suportă o pierdere „ascunsă” de 14 miliarde USD (0,3% din PIB-ul lunar) de pe urma renunțării anumitor „cheltuieli sociale” si a altor cheltuieli pentru sectoarele care sunt în mod uzual afectate de recesiune. Cu cât noua populație inactivă rămâne în afara forței de muncă mai mult timp, cu atât este mai puternică lovitura „ascunsă” pentru sectoarele de consum care sunt deosebit de sensibile la o recesiune determinată de Covid-19.
Deși ne așteptăm ca revenirea treptată a economiei să readucă o parte din populația inactivă înapoi către piata forței de muncă, fapt ce va duce la creșterea ratelor oficiale ale șomajului, este posibil ca în același timp noi perioade de lock-down să aducă o nouă creștere a „șomajului ascuns" pentru unele sectoare. Abordarea problemei angajaților descurajați și oferirea de soluții pentru cei care nu pot lucra din cauza restricțiilor instituite pentru limitarea răspândirii Covid-19 (închiderea școlilor, restrictionarea în domeniul hotelier și al restaurantelor) rămân esențiale, chiar dacă vârful crizei Marelui Lock-down se pare că a trecut.