Nu trageți în pianist! Supravegherea prudențială este diferită de supravegherea comportamentală

Principalele obiective ale reglementării  în sectorul bancar

Literatura economică subliniază, în mod clar, existența a două mari obiective în reglementarea sectorului bancar:
(1) menținerea stabilității și încrederii în sistemul bancar;
(2) respectarea de către bănci a  obligațiilor lor profesionale față de clienti în vederea  protejării utilizatorilor de servicii bancare.
Acestor obiective le corespund două tipuri de supraveghere: supravegherea prudențială, respectiv supravegherea de conduită (comportamentală).

Ce se înțelege prin  noțiunea de supravegherea prudențială bancară?
Supravegherea prudențială bancară urmărește asigurarea stabilității sistemului bancar și a instituțiilor bancare individuale. Ea este necesară datorită rolului important jucat de bănci într-o economie națională și posibilității  generării de către acestea a riscului de sistem (risc sistemic), fapt ce determină ca stabilitatea sistemului bancar să fie recunoscută ca o problemă de interes public.

Riscul sistemic reprezintă posibilitatea ca problemele majore ale unei instituții bancare să ducă la o criză a întregului sistem bancar, cu efecte negative asupra macrostabilității economice. Băncile sunt expuse riscului sistemic datorită naturii lor. Ele funcționează cu un grad înalt de îndatorare (“high leverage”) și dispun de active a căror valoare este greu de calculat. Această asimetrie informațională corelată cu faptul că datoriile băncilor sunt rambursabile la cerere, la valoarea nominală, și pe o baza secvențială (retragerile de depozite se fac pe principiul “primul venit, primul servit”) determină ca băncile să fie succeptibile a fi ținta unor retrageri masive de depozite, deponenții reacționând disproporționat la zvonuri și retragând fonduri chiar din băncile solvabile. Astfel, problemele cu care se confruntă unele instituții pot declanșa, prin contaminare, o criză de sistem (criza sistemică).

Protecția împotriva riscului sistemic se obține  prin emiterea de către autoritățile naționale competente de reglementări prudențiale aplicabile instituțiilor bancare, ce urmăresc ex-ante reducerea riscurilor asumate de acestea. De asemenea, autoritățile de supraveghere prudențială monitorizează aceste instituții ca să se asigure că ele respectă regulile de prudență bancară și nu au expuneri de risc excesivși iau măsuri corective acolo unde este cazul, de la formularea de recomandări până la aplicarea de sancțiuni. Prin acest mecanism care se concentrează asupra solvabilității, lichidității și profitabilității fiecărei bănci în parte se urmărește menținerea sănătății financiare a instituțiilor individuale în vederea protejării intereselor creditorilor (deponenților) lor și a menținerii stabilității intregului sistem bancar. De subliniat că, supravegherea prudențială asigură indirect protecție consumatorilor (deponenților), întrucât prin menținerea solvabilității băncilor vor fi evitate pierderile generate de falimentele bancare.