Noul avion X-59 al NASA
Aeronava este piesa centrală a unui proiect al NASA, denumit "Quesst" (Quiet SuperSonic Technology). Primele teste de zbor deasupra unor regiuni selectate din Statele Unite sunt planificate pentru sfârşitul acestui an, în timpul cărora vor fi colectate date suplimentare.
"X-59" este un "pas înainte, lung de aproximativ 30 de metri, pe o cale care a început cu decenii în urmă, spre o călătorie comercială supersonică sustenabilă", a declarat Bob Pearce, manager în cadrul NASA. Vicepreşedintele agenţiei spaţiale americane, Pam Melroy, a descris aeronava ca fiind "o altă bijuterie în coroana NASA".
Ceea ce este special la "X-59" este faptul că aeronava americană ar trebui să fie capabilă să zboare fără să producă o explozie supersonică. Când se zboară supersonic, viteza aerului este mai mare decât viteza sunetului în vecinătatea aeronavei. Dacă o aeronavă trece de bariera sunetului în aer, se produce o bubuitură foarte puternică, denumită "boom sonic".
Un boom sonic se produce nu doar în momentul unic în care un obiect depăşeşte bariera sunetului, ci este mai degrabă un efect continuu, ce apare în timp ce obiectul se deplasează la viteze supersonice. De asemenea, boomul sonic nu se aude în toate direcţiile în raport cu obiectul supersonic, ci afectează doar observatorii aflaţi la marginea unei zone în formă de con geometric, situată în spatele obiectului şi care se deplasează cu aceeaşi viteză ca şi acesta.
Administraţia Federală pentru Aviaţie din Statele Unite (FAA) a interzis toate zborurile supersonice civile deasupra teritoriului american până la noi ordine.
"X-59" este proiectat să zboare la o altitudine de aproximativ 16 kilometri cu o viteză de 1.500 de kilometri pe oră (de 1,4 ori viteza sunetului). În loc să producă un zgomot asemănător unei explozii puternice, acest avion dezvoltă doar un sunet la fel de puternic ca o uşă de maşină trântită.
Lockheed Martin a primit aproximativ 250 de milioane de dolari de la NASA pentru a dezvolta această aeronavă.
Ultimele zboruri regulate supersonice cu pasageri la bord au avut loc în urmă cu aproximativ 20 de ani, când legendarele avioane Concorde efectuau curse pe rutele Paris-New York şi Londra-New York.
După un accident cu peste 100 de morţi produs la Paris în 2000, operaţiunile au fost întrerupte în 2003. În afară de NASA şi Lockheed Martin, şi alte companii lucrează în prezent la proiecte ce vizează revenirea în actualitate a avioanelor cu reacţie supersonice.
"X-59" este un "pas înainte, lung de aproximativ 30 de metri, pe o cale care a început cu decenii în urmă, spre o călătorie comercială supersonică sustenabilă", a declarat Bob Pearce, manager în cadrul NASA. Vicepreşedintele agenţiei spaţiale americane, Pam Melroy, a descris aeronava ca fiind "o altă bijuterie în coroana NASA".
Ceea ce este special la "X-59" este faptul că aeronava americană ar trebui să fie capabilă să zboare fără să producă o explozie supersonică. Când se zboară supersonic, viteza aerului este mai mare decât viteza sunetului în vecinătatea aeronavei. Dacă o aeronavă trece de bariera sunetului în aer, se produce o bubuitură foarte puternică, denumită "boom sonic".
Un boom sonic se produce nu doar în momentul unic în care un obiect depăşeşte bariera sunetului, ci este mai degrabă un efect continuu, ce apare în timp ce obiectul se deplasează la viteze supersonice. De asemenea, boomul sonic nu se aude în toate direcţiile în raport cu obiectul supersonic, ci afectează doar observatorii aflaţi la marginea unei zone în formă de con geometric, situată în spatele obiectului şi care se deplasează cu aceeaşi viteză ca şi acesta.
Administraţia Federală pentru Aviaţie din Statele Unite (FAA) a interzis toate zborurile supersonice civile deasupra teritoriului american până la noi ordine.
"X-59" este proiectat să zboare la o altitudine de aproximativ 16 kilometri cu o viteză de 1.500 de kilometri pe oră (de 1,4 ori viteza sunetului). În loc să producă un zgomot asemănător unei explozii puternice, acest avion dezvoltă doar un sunet la fel de puternic ca o uşă de maşină trântită.
Lockheed Martin a primit aproximativ 250 de milioane de dolari de la NASA pentru a dezvolta această aeronavă.
Ultimele zboruri regulate supersonice cu pasageri la bord au avut loc în urmă cu aproximativ 20 de ani, când legendarele avioane Concorde efectuau curse pe rutele Paris-New York şi Londra-New York.
După un accident cu peste 100 de morţi produs la Paris în 2000, operaţiunile au fost întrerupte în 2003. În afară de NASA şi Lockheed Martin, şi alte companii lucrează în prezent la proiecte ce vizează revenirea în actualitate a avioanelor cu reacţie supersonice.
S-ar putea să îți placă:
COMENTARII:
Fii tu primul care comenteaza