“În primul rând, reducerea TVA a fost benefică în sectorul panificaţiei, unde, conform unora, între 60 şi 80% din pâine se fabrica «la negru». Cei care lucrau corect erau pedepsiţi, întrucât erau nevoiţi să pună din start un preţ cu 24% mai mic decât evazioniştii, astfel profitul fiind aspru redus”, spune Monika Puiu. Conform statisticii, un român consumă per capita doar o treime din pâinea pe care o cumpără un german – însă aici se ascunde de fapt evaziunea –, românii sunt foarte mari consumatori de pâine, e imposibil să aibă un consum mai mic faţă de un occidental. “Ce nu este trecut pe alb nu există nici în statistici. Vom vedea abia la anul statistici mai corecte”.

Reducerea preţului din cauza unui TVA enorm a cauzat, pe de o parte, şi creşterea evaziunii taxelor prin angajarea “la negru”. Furtul TVA-ului nu se manifestă doar la pâine, ci şi la restul alimentelor – fapt ce diminuează artificial şi puterea de cumpărare a românului. În acelaşi timp, evaziunea descurajează producătorii locali şi încurajează importul.
“TVA-ul trebuie redus pentru toate alimentele. În Austria sau alte ţări occidentale, statul ia mult mai puţini bani cetăţeanului pentru mâncare. În plus, dacă TVA-ul este redus pentru toate alimentele, evaziunea dispare de pe tot segmentul, iar producătorul român obţine un preţ mai competitiv”.

Guvernul trebuie însă să ia măsuri mult mai drastice împotriva evaziunii fiscale decât reducerea TVA: de exemplu, toate morile de cereale utilizează curent electric, care este imposibil de obţinut “la negru”. Pentru a contabiliza activitatea agenţilor economici, statul se poate folosi de input-uri şi electricitate. “Dacă am fi avut control corect doar asupra energiei electrice, la toate fabricile de panificaţie s-ar fi văzut clar cine lucrează «la negru» şi cine nu.”
Dacă în cazul panificaţiei, furtul TVA se reali­zează doar la produse locale, în schimb, în cazul mezelurilor, unde importul este mai ieftin, sau al altor categorii de importuri, evaziunea rămâne o problemă majoră.