Links Sitemap Business Linker Sitemap

Stanley Druckenmiller: Rezerva Federală Americană ar trebui să abandoneze dobânzile zero

2036 afisari
Managerul de fonduri Stanley Druckenmiller afirmă că în economia americană sunt condiţii pentru ca banca centrală a SUA să abandoneze măsurile neconvenţionale. "Uitându-ne la istoria economică, politicile de astăzi ale Fed par nu numai nenecesare, dar şi însoţite de riscuri apreciabile". El spune că avem un bubble în condiţiile în care în ultimele 24 de luni corporaţiile s-au îndatorat suplimentar cu aproximativ 600 mld. dolari, cea mai mare parte datorii cu rating coborât.
Măsurile de urgenţă din domeniul politicii monetare nu mai sunt necesare în al cincilea an al unei reveniri economice şi a bilanţurilor financiare, spune Stanley Druckenmiller, manager de fonduri care la sfârşitul anilor '90 lucra împreună cu magnatul George Soros. Efectele măsurilor excepţionale este tot mai mic, iar pe de altă parte istoria arată că pe termen lung costurile pot fi severe, a declarat Druckenmiller săptămâna trecută la New York în cadrul conferinţei "Delivering Alpha" organizată de postul de televiziune CNBC.
Rezerva Federală Americană ar trebui să abandoneze dobânzile zero şi achiziţiile de active financiare în pieţele secundare. "Cinci ani după criză, cu semne în creştere de normalizare, se pare că este timpul ca Fed să lase în urmă ţintele sale mioape", a afirmat Druckenmiller, fondator al Duquesne Capital, subliniind posibilitatea apariţiei unor efecte adverse. "Uitându-ne la istoria economică, politicile de astăzi ale Fed par nu numai nenecesare, dar şi însoţite de riscuri apreciabile", a continuat acesta în expunerea sa preluată de portalul CNBC.

Pieţele au început să semene cu cele din etapa umflării balonului imobiliar

Deciziile actuale ale Rezervei Federale Americane rivalizează cu cele din 2003-2004, fiind încă şi mai enigmatice şi lăsându-i perplecşi pe investitori, consideră Druckenmiller. La fel, în urmă cu zece ani, investitorii se întrebau de ce banca centrală ţine dobânzile la 1% atunci când economia creştea puternic raportat la mediile istorice. La Duquesne Capital, ei au fost conştienţi încă din 2005 că banca centrală umflă un balon imobiliar şi au profitat atât de escaladarea cotaţiilor, dar şi de dezumflarea acestuia. Din păcate, se pare, însă, că nici acum bancherii centrali nu recunosc o legătură între politica monetară relaxată şi evenimentele subsecvente spargerii bulei imobiliare, a mai spus investitorul american, adăugând că acum încearcă un sentiment de deja-vu atunci când se uită la pieţe.

Nici bancherii centrali nu ştiu ce fac

Când Ben Bernanke şi colegii au instituit primul program de relaxare cantitativă în 2009, relaţiile economice şi din lumea financiară erau disfuncţionale. Politica a fost strălucit concepută şi se impunea din punctul de vedere al raportului risc-recompensă. În actualul context, nu mai are niciun sens privind aceeaşi diferenţă între riscuri şi beneficii.
Economiştii spun că economia nu ar fi arătat la fel de bine fără intervenţiile Fed; nu este dovedit că este adevărat, dar Druckenmiller apreciază această susţinere ca fiind logică şi corectă. La fel ar fi răspuns, însă, dacă ar fi fost întrebat şi în anul 2006. Important este totuşi cum ar fi arătat economia fără stimulii monetari pe tot intervalul 2003-2010. "Nu ştim unde vom sfârşi după criza investiţiilor greşite cauzată de alocarea eronată a resurselor, dacă va fi inflaţie sau dacă deznodământul va fi benign. Chiar nu ştiu. Dar nici Fed nu ştie", a spus managerul de fond.
O poziţie similară a avansat în cadrul aceluiaşi eveniment miliardarul în vârstă de 80 de ani, Carl Icahn. El a amintit că însuşi preşedintele Rezervei Federale Americane, Janet Yellen, a declarat că efecte ale politicii monetare cum ar fi vulnerabilităţi de ordin financiar nu pot fi înţelese. "Deci ea spune că nu înţelege. Nu vă îngrijorează puţin?!".
El nu neagă faptul că Bernanke şi cei care l-au înconjurat au fost buni. Wall Street a băgat ţara în haos, iar Fed a scos-o. Totuşi, acum vin cu aceiaşi stimuli. Economia este precum un bolnav pe care îl îndopi cu medicamente. "Ce se întâmplă?", îl întrebi pe doctor. Răspunsul bancherilor centrali ar suna astfel dacă ar aparţine medicilor: Nu ştim, dar continuăm să administrăm medicamentul pentru că pacientul pare că e mai bine şi mai fericit; s-ar putea să explodeze într-o zi - nu ştim - dar îi dăm, în continuare, medicamentul, este comparaţia oferită de Icahn, fondator al Icahn Enterprises, societate care are în administrare peste 24 miliarde dolari.

Creditul, tot mai abundent şi mai riscant

Druckenmiller este îngrijorat de excesele care au apărut în zona creditului. Datoriile contractate de companii au crescut mai rapid decât în 2007, iar potrivit agenţiei de evaluare financiară Standard & Poor's 71% din datoria emisă avea rating "B" sau mai scăzut. Pentru a pune lucrurile în perspectivă, în anii '90 procentul creditului mai riscant era de 31%. În anul 2007, înainte de crah, s-au emis titluri de credit în valoare de 100 miliarde dolari, 38% având din acestea rating "B". Anul acesta, datoria emisă se ridică la 300 miliarde dolari, căreia i se adaugă 260 miliarde dolari în 2013 şi alte 90 miliarde dolari în anul 2012. "Pentru oricine spune că nu suntem în bubble, nu am cum să fiu de acord cu el", a declarat Druckenmiller.

Semnal de alarmă din piaţa IPO-urilor

O zonă care a depăşit parametrii de sustenabilitate în opinia managerului de fonduri Stanley Druckenmiller este cea a ofertelor publice în vederea listărilor la Bursă. El a declarat că, sub acest aspect, pieţele sunt la graniţa anului 1999, cel care a prefigurat un colaps al cotaţiilor. Atunci, 83% din companiile care au derulat IPO-uri nu câştigaseră nici măcar cinci cenţi. Acum ponderea acestora este de 80%. "Este pentru prima dată în istorie când ne-am apropiat de această limită. Pe cei care spun cât de grozav este pentru că aceste IPO-uri încurajează investiţiile şi cât de bine este pentru crearea de locuri de muncă îi avertizez că este o miopie. Este bine pentru numărul locurilor de muncă acum, dar nu este mai bine decât pentru firmele de IT din 1999, când aveai o slujbă acolo, dar erai dat afară un an mai târziu, când compania dădea faliment", a afirmat cel care în anii 1998-2000 a lucrat pentru Quantum Fund, împreună cu George Soros.

S-ar putea să îți placă:


COMENTARII:
Fii tu primul care comenteaza